Glicina (Wisteria floribunda) este o plantă cățărătoare masivă, perenă, cu frunze căzătoare, originară din Japonia.
Glicina poate avea flori albe, roz sau mov. Glicina mov este cea mai răspândită, fiind adaptată la condițiile de climă din România. Fiind o plantă perenă, plantarea ei se face, de regulă, lângă fațada casei, pe bolte, lângă gard sau pe terase.
De reținut că planta iubește căldura, de aceea este recomandat să o plantați în locurile cu mult soare din grădină. În caz contrar, există riscul să nu înflorească niciodată. Glicinei nu-i place să fie deranjată prin mutare, astfel ea nu va mai înflori un timp destul de îndelungat.
În primii ani, glicina va încerca să se acomodeze la temperaturile scăzute, urmând ca în următorii ani să devină ceva mai rezistentă.
Arbustul decorativ are florile aproape identice cu cele de salcâm, dar spre deosebire de arborele ”spinos” care ajunge și la 30 de metri înălțime, glicina se aseamănă cu vița de vie și poate fi dirijată astfel încât să obțineți forma și dimesiunea dorite.
Arbustul poate crește chiar și până la 15 metri înălțime, iar odată înflorit va oferi o priveșiște de poveste.
Glicina mov poate trăi până la 20 de ani dacă este îngrijită.
Arbustul are nevoie de udare moderată, ceva mai des în primii ani, în perioadele de secetă, când pământul este uscat. Înfloreşte primăvara, începând cu mijlocul lunii mai. Florile sunt asemănătoare salcâmului şi apar chiar înainte ca frunzele să fie complet dezvoltate.
Glicina mov trebuie tunsă toamna, după căderea frunzelor, dar înainte de îngheț. Dacă nu o faci toamna (caz în care va rezista mai bine la ger), trebuie tunsă primăvara, până dau mugurii.
